giovedì 17 luglio 2008

Non è mai troppo tardi

“Maria, ier sera hù fa petting”
“Cusa t'è fat cus'é? Petting? E con chi?”
“Cun la televisiùn”
“La televisiùn? T'avaré fa zapping, non petting, 'gnuranta!”
“'Gnuranta a chi? Và che mì sun laureada in lingue indostane!”
“Alura và in t'el Indostania a parlare l'indostano”
“Vabbè, me son confonduda. Comunque, prima hù fa ZAPPING, però siccome gh'era gnent de bell in TV hù ciamà el Carlett”
“Il Carlett? Quel che'l giuga semper a cart a la bocciofila?”
“Propi lù”
“E avì fa cus'è?”
“'Em fa PETTING”
“Uè, Belinda, t'al sé cosa significa petting?”
“Ma sì, Maria! Sun minga nata ier, no? Ci siamo cincischiati un po'...”
“E poi?”
“E poi siccome al Carlett el ghe tira minga, g'hù fa un caferìn e l'ho rimandato alla bocciofila”
“Ussingùr...”
“'petta che non è mica finita!”
“'ste cumbinà cus'è, ancamò?”
“Vist che urmai a s'eri tutta scumbusolada, hù ciamà el Renzo”
“Ma chi? Quel che'l giuga a cart col Carlett?”
“Già. Lù”
“Lasum induinà...”
“Eh, ci siamo cincischiati un cicinìn anca col Renzo”
“Sperém ca la sia andada ben, stavolta...”
“Maché! 'Na delusiuuuuun...”
“Beh, Maria, te saret minga nata ier, ma in quant a furbizia, lasciatelo dire...”
“Petta! Ci ho dato un bicerìn de rosolio, così da far finta che fosse tutt a post e l'ho rimandato in bocciofila”
“Anca lù?”
“Eh, beh, l'era el cumpagn del Carlett!”
“E po'? Te s'è andada in lett?”
“Macché! S'eri lì tutta imbastida, no? Pensa che ti ripensa, m'è vegnù in mente che l'Oreste...”
“Quel che'l giuga col Carlett e il Renzo”
“Eh, brava! Qualche temp fa el me faseva la cùrt... alura l'hù ciamà”
“E lù?”
“L'è vegnù a truamm. Insomma... dagg un basìn, ciapane n'alter, tocca di qui, tocca de là... quand che sun 'rivada alla “situasiun”... gh'era gnent de tucà”
“Maria... oramai te duaria savel: l'omm, pasà i sesantacinc'ann l'è minga tanto... come dire, afidabile”
“E difatt, siccome a quel punt s'eri ecitada come un muflone durante il periodo dell'estro, hù ciamà el Benito”
“Benito? Benito il papà del Carletto?”
“Propi lù!”
“Uè, ma te s'è diventà scema?”
“Scema? Patapem patapim, patapem patapim, se ghe disevi minga basta s'eri ancamò adree a pitampare!”
“... eh, beh... l'uomo maturo l'è semper una garanzia...”

Nessun commento: